Noaptea
prin noi trece acum
ca viscolul foamei prin lupi
Atâta am nins
unul și altul
altul prin unul
și parcă altul prin noi
că am ajuns și sufletul să ni-l ningem
în dragoste
cu fulgi imenși de tăcere
Un suspin prelung
de vifor târziu de spulber orb
ca de departe se aude
viscolind prin noi
strecurându-se
cu o sălbăticie îngenunchiată
prin oasele albite de dragoste
Nu te uita înapoi
din sufletul nostru nins
o c h i i g o i a i s i n g u r ă t ă ț i i
sclipesc
îngrozitor de aproape.
vezi mai multe poezii de: Alexandru Lungu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.