De-a stânga tăcerii
prin trupurile
iernii
noastre uitate
sticlindu-și
rigoarea fără tăgadă
Niciun fulg de omăt
n-ar putea fi imaginat
în afara căderii sale nevisate
prin alt timp
fără ore
timp numărat
fără de soț
întotdeauna
o n
b i
l n
i g
c â
n
î d
n
s
p
r
e
O ninsoare fără de nume ne caută
de uitare vom fi iarăși
atât de adânc
troieniți
până la hotarul mișcător al tăcerii
vezi mai multe poezii de: Alexandru Lungu