Trecând de spectrul vizibil al iubirii
un foarte profund trandafir
infraroșu
mi-l smulg din crucea trupului
exact de acolo de unde ni se pare
că sălășluiește sufletul
când ne îneacă tristețea
Ridic din mine acest trandafir
invizibil
până la primejdia
de a-mi pieri gura de a-mi seca ochii
într-un foc transparent
ca aerul
cel mai limpede și mai pur
Las să mă piardă acest trandafir
infraroșu
pentru ca să te pot
fără ochi privi
striga fără gură
în timp ce-ți arunci părul
într-o despletire oarbă
de lăstuni aprinși de păduri topite
de râuri înspăimântate
alunecând
pe fața nevăzută a lunii.
vezi mai multe poezii de: Alexandru Lungu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.