Călare pe propriile umbre
bine înfipți cu pintenii
în coastele orgoliului
trec mereu
cavalerii poeții frumoșii
trâmbițând:
iată-ne aceștia suntem
știm totul
despre noi despre lume
splendoarea noastră
începe cu noi și nu se va sfârși
niciodată
Eu în fiecare dimineață
vrând s-o ocolesc
mă împiedic de propria-mi umbră
și o rană se deschide
între noi
și nu mai știu nimic
și iarăși lumea o iau de la capăt
și mă încep pe mine însumi
cu tălpi temătoare pășind
în necunoscut.
vezi mai multe poezii de: Alexandru Lungu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.