Lasă-mi această margine
de lume
graniță ultimă spațiu incert
atât cât să nu lunece
talpa mea de călător însingurat
atât cât să nu-mi cadă
capul din nori
Nu-mi fura amarnicul
fir de nisip
care-mi sprijină
sufletul
sfâșiat ca într-un masacru ceresc
de necunoscute furtuni
Toate marginile
se întorc cândva împăcate
în miezul rotund de sâmbure dulce
al unei zile târzii
în care lumea devine nemărginită.
vezi mai multe poezii de: Alexandru Lungu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.