Pustie lucrare
alunecare a nemișcării
se prelinge umbra umedă a igrasiei
prin simțăminte
Într-o surpare măruntă
se cojește și cade
tencuiala de pe cuvinte
îți spun
în cărămizile vechi
e topit adevărul
Nu mă lăsa să rătăcesc
fără nicio vină
bucuria iar îmi cade
de pe suflet
ca tencuiala lunecând
de pe cuvinte
îți spun
nu mă lăsa să mor
în cetatea uitată
în orașul nevăzut.
vezi mai multe poezii de: Alexandru Lungu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.