Între pietre de vis
măcinând
puzderii de fluturi de treflă
într-o dulce spaimă silesc
norocul
să-ți ningă să-ți crească
la umeri
o iarbă mereu enigmatică
la mijloc
un șuier de șarpe blând
la picioare
o
cădere
de pasăre triumfătoare
Și ning așa prin cerul tău
nevăzut
un semn făcându-mă că uit
ce fel de noroc ni se macină
între priviri
un noroc orb
de fluturi de treflă
fără drum fără zbor
o mângâiere duioasă
prin toată asprimea timpului rănit
o dezmierdare neagră
prin înghețul tot de nenoroc al pierdutului plâns.
vezi mai multe poezii de: Alexandru Lungu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.