Urcuș - Alexandru Lungu
Adăugat de: Adina Speranta

Și când codrii fără lacrimi
își întorc
înspre noi
priviri de aramă
spaime de argint
asemenea unei turme de nouri intrând
într-un staul albastru
și staulul acela
când e cerul
topit în osul de boltă al soartei
atunci
se aude respirând într-o depărtare
dinăuntru
taina zămislirii noastre
și a nesfârșitului șir de iubiri
din care
c d
o n
b â
o c
r
u â
m
în ochiul legănat al făgăduinței.