Satan, fermecător Satan, proteu ce eșți ascuns în toate,
În iadul tău primesc să ard, fiindcă altfel nu se poate;
Te-ador, Satan, fiindcă tu eșți zâmbet, rază și coloare,
Eșți cugetări și eșți simțiri, ești aur, vin, cântare, floare, —
Eșți tot ce e ispititor: plasticități de corpuri goale, —
Și zbor spre cer și voluptăți ce sunt titanice răscoale
O! singur zeu, fiindcă rău — iar răul singur este forță —
Al tău e-ntregul Univers, plecat sub sabie și torță
Când ai lipsi, ar fi tăcerea și nemișcarea și robia
Satan, — oh! Iartă-mi neghiobia!
Satan, fermecător Satan,
Nemilostiv, cum e dorința,
Și ager, cum e iscusința,
Tot mai activ din an în an;
Semeț cum este biruinta
Satan, dorința de știință,
Satan, dorința de frumos,
Satan, voință și putință,
Pe-altarul tău mă-aduc prinos
Jos, jos fățărnicia
Când ai lipsi, ar fi tăcerea și nemișcarea și robia
În ochi adânci când scânteiezi, pe buze roșii când răsufli,
Averi de-avari le risipeșți prin simțuri reci furtuni când sufli;
Înnebuneșți pe prea cuminți, ce stau tâmpiți de-ntelepciune
Și schimbi deodată în focar ce-a fost mai stins ca un tăciune.
Tu, care culci sub sărutări în silnicia ta sublimă
Pe crinul fraged ca să smulgi beția rară printr-o crimă,
Oh! singur rodnic peste tot, când spargi a cerurilor boltă
Și plumb topit în ea tâșnești a vieții aprigă revoltă,
Satan, — oh! iartă-mi neghiobia.
Arhanghel de-aur și de foc,
Ce-nsămânțezi Dumnezeirea,
Urmându-ți vecinic siluirea,
Din timp în timp, din loc — în loc,
Și ce-o supui să-ți rabde firea
Satan, ne-nvinsa bărbăție,
Adolescent în orice timp,
Urmează-a ta împărăție
Și prăvălește-orice Olimp
Când ai lipsi, ar fi tăcerea și nemișcarea și robia
Oh! Iartă-mi, iartă-mi neghiobia.
vezi mai multe poezii de: Alexandru Macedonski
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.