Să renasc nu se mai poate,
Searbăd, trist, mă uit la toate,
Și în traiul meu pustiu, într-a gândului oroare
E dezgustul în picioare
Numai el mai este viu. Corpul meu ce se apleacă
Pe al vieții râu ce seacă
E catârul cel trăsnit
Morții crude-n a mea preajmă,
Când s-arată ca o iazmă,
Nu-i zic "fugi", nici "bun sosit".
vezi mai multe poezii de: Alexandru Macedonski