Nu, de lume nici o vorbă și de glorie nici una:
Scumpi prieteni, luptătorul de-altădată nu mai sunt;
Eu privesc tot înainte, voi în urmă totdeauna,
Eu mă duc cu ochii-n ceruri, voi cu ochii în pământ, —
Nu: de lume nici o vorbă și de glorie nici una.
Clar azur și soare de-aur este inima mea toată,
Și pe când rămâne corpul sub destinul cunoscut,
Peste sufletu-n urcare este greu ca să mai poată
Să apese-amărăciunea din prezent sau din trecut, —
Clar azur și soare de-aur este inima mea toată.
Oh! lăsați pe-oricare suflet în a lui perihelie,
Fericiți-l când pământul pentru dânsul a murit,
Prosternați-vă când aripi, mai presus de vijelie
Îl răpesc în adâncimea unui vis nețărmurit, —
Oh! lăsați pe-oricare suflet în a lui perihelie.
vezi mai multe poezii de: Alexandru Macedonski
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.