Viaţa-i râul acesta cu ceru-ntors pe dos
Pe care îl beau boii blajini, cu gâtul gros,
Unde noaptea se scaldă stelele şi strigoii
(Şi cerul nu-i cel răsfrânt, pe care-l beau boii).
Cerul de sus? Poveste care-o spui când te culci.
Viaţa-i făcută din fulgere şi cenuşă
Şi, când o muşti, cu gust sălciu ca o scoruşă
Pe care o mănânci putredă, cu viermi dulci.
Vremea nu are-odihnă ca o cumpănă şchioapă.
Veşnicia? N-o ştii, ori merge cu tine-mpreună.
Alungă vracii de ieri cu ochii în lună.
Viaţa-i cu drumuri şi gropi, cu pâine şi apă.
Suflete pline de plopi, prieteni de mâine,
E turbure cântecul meu, ca vântul nou.
Ziua de azi e ca o dumbravă de mesteceni,
Soarele-i lângă voi, aur şi pâine.
Clipele sunt semiţe şi flori. Ochii sunt noi.
Lăsaţi-le să moară, florile. Semănaţi.
Fără grijă. Lumina trăieşte cât şi voi.
Moartea-i poarta închisă la care nu mai baţi.
Viaţa-i râul acesta cu ceru-ntors pe dos
Pe care îl beau boii blajini, cu gâtul gros,
Unde noaptea se scaldă stelele şi strigoii.
Beţi din cerul de jos, din care beau boii.
vezi mai multe poezii de: Alexandru Philippide
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.