E noapte și plouă afară,
Și plouă și-n sufletul meu,
Pereții-mi sugrumă odaia,
Ca plumbul mi-e gândul de greu.
Imagini, aduceri-aminte,
Pierdute,-ngropate pe veci,
Acum se trezesc, — prin ruine
Dansează în zbor lilieci.
De flori cucerită-i grădina
Și-aleargă prin ea un copil,
O ceață aleargă să-l prindă,
Și cântă, și râde April.
E masa de cărți încărcată
Și-o umbră veghează târziu,
Ce tristă e viața! Departe
O cale străbate-un pustiu.
Trec anii și-o zână apare,
Frumoasă ca ziua, un crin.
Deșarte iluzii de-o clipă,
Potirul e plin cu venin.
Dar iată-l ajuns în splendoare :
Puternic, viteaz ca un zeu,
La toți, deopotrivă, împarte
Ghirlande de roze. mereu.
Și iarăși de cărți încărcată
E masa, și-i singur cu el,
Sub lampă, pierdut priveghează,
Pe umeri, cu-o stâncă de-oțel.
Pe grinzi, pe tavan, prin unghere
Țesut-au păianjenii cort,
Coboară-ntunericu-n valuri
Și visul de-a pururi e mort.
Pereții-mi sugrumă odaia,
Ca plumbul mi-e gândul de greu,
Și plouă de-un secol afară.
Și plouă și-n sufletul meu.
vezi mai multe poezii de: Alexandru T. Stamatiad
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.