Frunze de aramă, păsări călătoare,
Lacrime, suspine, palide fecioare, —
Toamnă!
Flori uitate’n glastre, drumuri prăfuite,
Dangăte de clopot, stinse, răgușite, —
Toamnă!
Cântece stridente, zări pustii, deșarte,
Țipete-ascuțite, undeva, departe, —
Toamnă!
Nopți fără de stele, vise sfărâmate,
Picături de sânge, frig, singurătate, —
Toamnă!
revista literară, artistică și culturală „Sburătorul Literar”, director Eugen Lovinescu, anul I, nr. 43, București, 20 octombrie 1922
vezi mai multe poezii de: Alexandru T. Stamatiad
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.