D-şoarei G. - Alexandru Vlahuţă
Adăugat de: Adina Speranta

Te-ador, ş-a mea gîndire în veci neadormită
Veghează ca o mamă la gingaşul tău sîn,
Şi-n noaptea cea adîncă, cînd tu dormi liniştită,
Cînd trec visuri frumoase prin sufletu-ţi senin,
Cînd îngerii din ceruri la tine se scoboară
Prin somn să te păzească de visuri necurate,
Cu drag a mea gîndire se las-atunci uşoară,
Şi-ţi fură de pe buze săruturi înfocate,
Şi-n dezmierdări nebune se joacă pe-a ta faţă.
Şi joacă, şi s-alintă pe fragedul tău sîn
Cum joacă lin zefirul pe-a cîmpului verdeaţă,
Cum fluturul s-alintă pe-o roză sau pe-un crin.

Dar iarba se apleacă alene după vînt
Şi pare că-i şopteşte ceva misterios,
Dar roze, crini s-alintă şi capetele-şi scutur
Ca lebedele-n apă, şi tainic şoptesc firei
Că-i dulce sărutarea zburdalnicului flutur,
Că simt şi ele focul şi farmecul iubirei.
Iar tu să nu spui nimica gîndirei înfocate
Ce-ai prins-o ca-ntr-o mreajă în gratiele tale,
Tu nu şopteşti nimica fiinţei fermecate,
Pribeagă ca un Cain pe-a lacrimilor vale.
Din inima-mi făcut-ai o arpă plîngătoare
Şi-n veci-i zis să sune a moarte ş-a pustiu,
Ai prins gîndu-mi la tine şi ca să nu mai zboare
Aripele-i tăiat-ai... De ce? — nu pot să ştiu.
În ochii tăi văzut-am şi cer şi Dumnezeu,
Dar sufletul tău n-are nici Dumnezeu, nici cer.
Frumoasă eşti şi crudă ca îngerul călău —
Şi te iubesc, crud înger, şi sum nebun, şi sper...

........................................

Dar a speranţei lampă se sparge ca de-o stîncă
De oarba-ţi nepăsare, şi trist sufletul meu
Ca mîni va fi o noapte pustie şi adîncă,
Păstrînd amara-ţi ură şi scump numele tău.


Publicată în Lyra română, an I, nr. 11, 22 februarie 1880



vezi mai multe poezii de: Alexandru Vlahuţă




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.