Luna, tu ești sclava albă, fulg ursit în veci să meargă.
Eu, mai veche decât vremea, si decât lumea mai larga,
Neclintita-s, si nici cuget ca-n cuprinsul țării mele
Furnica popor de stele.
Și de n-aș fi eu să-mbrobod fața ta-n ștergar cernit,
Daca n-aș fi-ntunecoasă, tu în veci n-ai fi lucit.
În genunchi dar, a mea poala pleacă-te a-mi săruta,
Luna, sunt regina ta!
vezi mai multe poezii de: Alexandru Vlahuţă
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.