Tu singură-ai rămas, străină,
Amară sub amarul cer,
Sărmano, soarta îţi e haină!
„Ultimului Domn Român, Alexandru Ioan Cuza"
Prefă-te, inimă, în foc,
Aprinde candela, diseară,
Avem TIMP pentru toate.
Să dormim, să alergăm în dreapta şi-n stânga,
să regretăm c-am greşit şi să greşim din nou,
să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,
O, mi-i încă din găoace
Ca argintul viu băiatul !
Vino, somnule, încoace,
Să adoarmă pintenatul !
Potecile mi se aştern în cale.
Sub paşii mei noi drumuri se întind
Mă-nalţ în piscul frumuseţii tale,
O, ţara mea, adâncul să-ţi cuprind.
Pe Argeş în gios,
Pe un mal frumos,
Negru-vodă trece
Cu tovarăşi zece:
De-oi muri, mormânt săpaţi-mi
Sus pe o colină –
Unde-i stepa nesfârşită
În draga mea Ucraină.
A venit din munți un vultur
Și ne-a zis: — „Români Eroi,
Știu un prinț viteaz și tânăr
Ce-ar veni cu drag la voi.