Sub tunetele-abisului de sus, de necuprins,
Departe, departe în adâncul mării,
În veşnicul lui somn, de vise neatins,
Kraken-ul doarme: razele soarelui din tării
I-alunecă difuze-n jur: hula,-ntr-o continuă recidivă,
Dulăii valurilor mari deasupra lui şi-asmute;
Din mii de grote fermecătoare şi din celule neştiute,
Ascunse-ntr-o lumină palidă şi maladivă,
Polipi cu imense braţe, mai mulţi decât destui,
Se vântură în moţăiala mării, în verdele-i ţinut.
Acolo el de veacuri gogeşte şi veacuri va gogi
Îngrăşându-se cu viermii mării-n somnolenţa lui,
Până când cel din urmă foc va-ncălzi apele abisului;
Atunci de îngeri şi de oameni va fi din nou văzut
În răcnete-nălţându-se deasupra mării pentru a muri.
* Kraken – cuvânt scandinav desemnând toţi miticii monştrii marini; krakenul, asemănator unei
caracatiţe, avea forţa şi abilitatea de a scufunda o corabie.
Trad.Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Alfred, Lord Tennyson
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.