Sparge-te, sparge-te, sparge-te
De pietrele gri şi reci, o, mare, care tot pleci şi tot revii!
Iar eu aş vrea ca limba mea să poată murmura
Toate gândurile care-mi răsar acum în minte, vii.
O, e-atât de bine pentru băiatul pescarului
Care chiuie jucându-se cu surioara lui!
O, e-atât bine pentru marinarul cel tânăr
Care cântă-înălţând velele-n bătaia vântului.
Nave maiestuoase se petrec mereu, mereu,
Spre raiul lor de dincolo de zare;
Dar vai de-atingerea mâinii de departe
Şi de sunetul vocii care niciodată nu dispare !
Sparge-te, sparge-te, sparge-te
La picioarele stâncilor tale negre, o, mare!
Farmecul zilei care a murit
Nu-mi va mai dărui pierduta sărbătoare.
Trad.Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Alfred, Lord Tennyson
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.