Ghicitorile lui Merlin
Alfred Noyes, 1880 – 1958
Cum mergeam de unul singur
Pe plaja-întinsă cu nisip fin,
“ De unde vine-acest susur?”
M-a-întrebat Merlin.
“E doar,” am răspuns,
“Profund, oftatul mării din adâncul său” …
“ O, nu!” a zâmbit magicianul,
“ E iarba care creşte pe mormântul tău.”
Cum visam dus pe gânduri,
Culcat pe pajiştea din cimitir,
“Ascultă,” a şoptit Merlin,
“Ce se-aude, e-o adiere de zefir ?”
“ E iarba care creşte,”
Mi-am dat cu părerea; dar tot el întrebării
Chicotind, a dat răspuns, ”O, nu!
Este ecoul valurilor mării.”
Cum mă îndreptam spre casă,
Părăsind ţărmul, mai spre seară,
“Ce-i purpura aceea?”
M-a întrebat Merlin a treia oară
“Doar Soarele care coboară
“S-aţipescă”-am presupus.…
“Pentru Răsărit vine-un Apus ” a spus Merlin,
Dar şi-un Răsărit pentru Apus.”
** Merlin – personaj mitic din legendele galeze din Evul Mediu despre regele Arthur şi Cavalerii Mesei Rotunde
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Alfred Noyes
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.