oare unde s-au dus
clipele noastre
verzi precum
întinderea cerului
oglindită în ape
pe cărări năpădite
de iarbă
alerg
desculţ cu mâinile
înălţate spre cer
caut altarul
din suflet
pribeag
cu vorbe dulci
alint amintirile
despre un sat
cu oameni
mulţi
şi harnici.
vezi mai multe poezii de: dragos lucica
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.