"Sunt Riga Crypto
Fii Lapona Enigel
(Te rog, ursito
Schimbă de poți, povestea;doar nițel...)"
Așa-mi spuneai, râzând
Era iarnă, devreme
Iar eu îți răspundeam ( în gând)
"Voi fi ! Oh, nu te teme..."
Fulgii de nea pluteau
Ni se opreau pe gene
Iar iarna parcă se-ntețea
În rune și-n poeme.
Simțeam căldura
Trupului tău drag
Cum îmi învăluia făptura
Și flăcări cu miros de nard
Mă-nconjurau, încetinel.
"Oh, mi-ai fost Riga Crypto
Ți-am fost Lapona Enigel".
Așa-mi spuneai duios, iubito
Dar mi-ai luat soarele
Și ai plecat cu el...
Iar eu, ca cel mai singur menestrel
Din lume, târăsc pădurea după mine
Și râd și plâng, ca un nebun
Cum am putut să cer să fie altfel,
Cum ?!
Povestea Riga Crypto și Lapona Enigel.
vezi mai multe poezii de: mirimirela
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Eu vă mulțumesc vouă, dragii mei, și vă aștept întotdeauna cu mare drag !
mirimirela (autor)
sâmbătă, 29 august 2015
Şi plăcute la "gust"
Şi eu mulţumesc.
pavalachepaul
sâmbătă, 29 august 2015
interesante versuri..
cu drag,
danab
sâmbătă, 29 august 2015