De dimineață, într-o zi de început de toamnă,
Până să mă " trezesc" , până să bag de seamă,
Plimbâdu-mă cu cel mai bun prieten printre blocuri
Și auzind în depărtare niscavai tocuri,
Doi porumbei în zbor pe sub copacii plini
De roadele prea multe de te-nchini,
Aproape mi-au atins cu-aripile-ncordate
Părul zburlit, de m-am udat pe spate.
Sărmanii, urmăriți de-un uliu fioros,
Ce le-a întors pacea inimii pe dos,
Înfricoșați de moarte, tot strigau
La ajutor...mi se făcuse rău
Gândindu-mă la gingașele păsări
Că n-ar mai fi putut ține cântări...
Deodată vreo patru coțofene
Care-și cătau de dimineață-n pene
Câteva resturi de puf răscolit
De somnul ce mintea le-a toropit,
Au început a țipa-ncrucișat
Ca pe uliu să-l vadă-ndepărtat
De bieții porumbei a căror piepturi
Aproape că se defăceau în sferturi...
Vreo zece vrăbiuțe dintr-un tei
Cu grabă l-au trezit pe nea Grivei
(Ce dormea liniștit lângă tulpină)
Ca porumbeilor în ajutor să vină!
Deodată, zburătoarele, cu toate,
Porniră înspre uliu ce pe spate
Simți fiorul fricii fiindc- odată
Viața i-a fost amenințată
De dumnealor...în număr mult prea mare
Și s-ar putea să nu aibe scăpare!
Așa că coborâ într-un picaj
Iar domn Grivei... îl prinse cu curaj
De gât când ajunse sub tei.
"Nu te mai lua de porumbei!"
Spuse cu gura plină domn Grivei...
vezi mai multe poezii de: Ina M.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.