Am încredere în Dumnezeu, ca forţă divină, El mă călăuzeşte în tot ceea ce fac!
Iartă- ne Măicuță dacă rătăcim,
Ne ajută nouă în tot ce iubim
Și ne luminează fiecare zi
Cu iertarea Lui în care Tu crezi!
Ah, Tenerife, în ocean o insulă mare,
Munte semeț cu vârful ce- atinge mândrul soare,
Colinele- ți sunt verzi, sunt mantia ce- îmbracă
O stâncă neînfricată ce a ieșit din apă.
Umbra gândului se pierde,
Nici mie nu- mi vine-a crede
Că alerg imaginar
Pe- al uitării alb hotar.
Cum e dorul ce pătrunde
Prin a sufletului unde...
De pe lună se coboară
Pentru- a nu știu câta oară
Mă duc să mai privesc recolta
Să nu mă apuce revolta
De vremurile astea slute,
Vreau lanul să mă mai salute
Dă-mi un pistol să- omor incompetența
Și tancul să ucidem impotența
Conducătorilor de- orgolii prea plini,
Nu vrei liniștii eterne să te- închini?
Speranțele sunt lupe
Minuscule și cupe
Cu apa cea sărată
Se varsă ca-altădată...
Ceea ce sunt pășind pe pământ
Nu pot transpune într-un cuvânt,
Sărut tăcerea-n somn, pe gene
Picur misterele eterne.
Fii ca marea, imensă și profundă
În armonie cu fie' ce undă
Creată de o piatră aruncată
Să- ți strice liniștea nemărginită.
Se-încoronează teiul cu florile de ceară
Și parfumează dulce în fiecare seară
Poteci cu amintiri și vise înflăcărate
De stele înflorite, sclipiri de nestemate.