Am încredere în Dumnezeu, ca forţă divină, El mă călăuzeşte în tot ceea ce fac!
Mă duc să mai privesc recolta
Să nu mă apuce revolta
De vremurile astea slute,
Vreau lanul să mă mai salute
Dă-mi un pistol să- omor incompetența
Si tancul să ucidem impotența
Conducătorilor de- orgolii prea plini,
Nu vrei liniștii eterne să te- închini?
Speranțele sunt lupe
Minuscule și cupe
Cu apa cea sărată
Se varsă ca-altădată...
Ceea ce sunt pășind pe pământ
Nu pot transpune într-un cuvânt,
Sărut tăcerea-n somn, pe gene
Picur misterele eterne.
Fii ca marea, imensă și profundă
În armonie cu fie' ce undă
Creată de o piatră aruncată
Să- ți strice liniștea nemărginită.
Se-încoronează teiul cu florile de ceară
Și parfumează dulce în fiecare seară
Poteci cu amintiri și vise înflăcărate
De stele înflorite, sclipiri de nestemate.
Orice vârstă are copilăria ei....
Ne place să fim copii și jocul îl vrei
Să fie prezent în fiecare clipă...
Femeie, tu de frumos faci azi risipă!
Iarba smarald lumina o filtrează,
Tăcerea de pe dealuri eclipsează,
Printre lănci ridicate, printre fire
O sângerie pată e-n trezire.
Curaj nebun în mantie de lână
Se toarce în fuior, ca o cadână
Într- un palat privește din freastră
La un deșert de- întindere albastră.
De dor mă doare amintirea
Copilăriei și într- o doare
Mă - mbrățisez cu primenirea
De gânduri triste... și e soare.