Am ars în versul de iubire,
Și negreșit încă mai ard
Cum arde de dorință a compune
Un vers pentru o inimă...un bard.
Ca un nătâng,cu ochi deschiși visam
La efemere idealuri de iubire
Doar cu singurătatea mă-ngânam
Dorind să scap de-a ta-nrobire
Speram în multe nopți,dar în zadar
Că voi uita,de tot ce reprezinți
Și imploram divinitatea ca măcar
O clipă,doar atât,să-mi ieși din minți
Sunt ars de focul tău,în fiecare noapte
Și dor mi-a fost de-al tău amor
Dar te îndrepți,spre lucruri prea deșarte
Iar eu rămân,să mângâi rănile ce dor.
12.11.2015
vezi mai multe poezii de: Gustavo El