După datina cea veche
Ne porneam chiar în Ajun,
Să gătim fără pereche
Bradul bun.
Îmbrăcându-l în culoare
Şi în globuri fel de fel,
Spiritul plutea mai tare
Peste el.
Noi uitam de griji şi lume
Sub al cetinei parfum
Şi vedeam doar lucruri bune
De pe-acum.
Însă totul era gata
Când steluţa argintie
Era prinsă-n brad de tata
Cu mândrie.
Era semn fără tăgadă
C-am intrat în sărbătoare
Şi că n-o să se mai vadă
Întristare.
După ani şi ani de zile
Pun şi eu steluţa-n pom.
Tata, o vedea când vine,
La balcon.
Ştiu că tatăl meu cel drag
Se coboară dintre stele,
Când miros de cozonac
Se înalţă, -ncet, spre ele.
vezi mai multe poezii de: Mihai_Manolescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Multumesc Mirela.
Cu pretuire,
Mihai_Manolescu (autor)
luni, 07 decembrie 2015
Frumoasă și emoționantă.
mirimirela
luni, 07 decembrie 2015
Multumesc pentru vizita Nicu si pentru aprecierea versurilor.
Cu drag,
Mihai_Manolescu (autor)
duminică, 06 decembrie 2015
o poezie frumoasa scrisa cu sufletu-nflorit.
Cu drag, Mihai
ROLEA NICOLAE
duminică, 06 decembrie 2015
Multumesc mult Mona.
Mihai_Manolescu (autor)
duminică, 06 decembrie 2015
Felicitari Mihai pentru frumoasa postare
MONA
duminică, 06 decembrie 2015