De ce ai zgândărit destinul
Şi mi te-ai arătat în cale,
Când m-am descătuşat de zale,
Privind spre cer precum copilul?
La margine de clipă,
Pe-o frunză călătoare,
Cu zbateri de aripă
Fecund tremurătoare,
Aseară, de pe-o creangă-naltă din cais,
S-a dus şi cea din urmă frunză
Şi am rămas la geamul meu cu-o pânză
Pictată parcă-n cel mai negru vis.
Cu o mână delicată
Ţinând trusa pe volan,
Te-ai trezit deja fardată,
Între Dristor şi Vitan.
Se făcea că într-o lume
Paralelă cu a noastră,
Pomii se strigau pe nume,
Câinii se creşteau în glastră,
Ne-am cunoscut pe gheaţa vieţii,
Patinatori printre destine
Şi am decis ca tu, cu mine,
Să formăm cuplul tinereţii.
Am vrut într-o oglindă chipu-ţi să-l privesc,
Atunci când lângă rama-i veche te-ai oprit,
Dar am rămas fără de glas, uimit,
Nereuşind reflexia-ţi s-o găsesc.
Un fir de aţă-i diferenţa
Între a fi, sau a nu fi.
Un fir de aţă-i diferenţa
Între-a urî, sau a iubi.
Văzuşi ciutura lăsată
Şi zăvorul tras din poartă?
Dară nu-ţi spusei Marine,
Zăpada mieilor
Zăpada mieilor supuşi
S-a aşternut în grabă mare,