Un el, o ea şi-o pandemie,
Se întâlnesc deunăzi,
Pentru-a-ncerca, oricum ar fi,
Relaţia lor s-o ţină vie.
El, circumspect de felul său,
O-ntreabă des de analize
Şi se mai pierde printre crize,
Ca mai apoi să-i pară rău.
Fricos, de fiecare dată,
Îi cere câte-un test COVID,
Un PCR sau un rapid,
Să ştie dacă poa’ s-o vadă.
Nici lui nu-i este mai uşor:
Îl pune să tot poarte mască,
Chiar dacă între ei se cască
O lipsă, sau un gol de dor.
Sticluţe cu dezinfectanţi
Prin buzunare sunt prezente,
Şi cu mişcări efervescente
Le folosesc cei doi amanţi.
În căutare de refugii,
Unde să se retragă-n doi,
Fac faţă greu la vremuri noi,
Negăsind lesne subterfugii.
Legat de cei rămaşi acasă,
Ei îşi fac griji necontenit:
Să nu cumva să fi greşit,
La rându-le şi ei să „iasă”...
Se zice c-ar mai fi un val,
În astă crudă pandemie
Şi-n casă de-or trebui să fie,
Va fi mult stres şi mult scandal.
vezi mai multe poezii de: Mihai_Manolescu