Sunt ani de când gândul hoinar
mă poartă prin locuri ascunse,
de ochi omenești nepătrunse,
în care decoru’-i bizar.
Prin junglă, canoea-mi strecor
urmând o potecă știută
ce trece prin lumea tăcută
spre apa ce curge ușor.
Nu-i marele fluviu, e-un braț
plecat într-un joc de meandre
să prindă în el copilandre
ce-aleargă spre el cu nesaț.
Sunt ape din ploaia de ieri,
cerută-n pădurea-nsetată
de frunzele ce își arată
sclipiri, în ușoare-adieri.
Canoea, în dulce-abandon,
alunecă lin, în tăcere,
iar totul în jur e plăcere,
căci gândul meu e-n Amazon.
Și nu-i doar un gând, e un plan
și-n locul meu tainic, din vise,
fiindu-mi în lucruri promise,
voi fi-n mai puțin de un an.
vezi mai multe poezii de: Daniel Vișan-Dimitriu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Profund, se simte forța cuvintelor...
Crystal
joi, 10 decembrie 2015