E amiaza zilei toride, existențial
Ar fi un vânt răcoros, înșurubat ancestral
În mințile transpirate de tehnologie...
Dar cine să declanșeze temuta urgie?
Ne lăcomim să știm ce- i aici și dincolo,
Să-împrăștiem primii tăciunii, în cor sau solo...
Nu mai contează că-i aruncăm provocând ura,
Lăcomia e drogul și ne este armura...
Amiaza existențială sufocă omul
De la care și- a întors fața palidă, Domnul!
vezi mai multe poezii de: Ina M.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.