Iar scormone prin gânduri amintirea
Când primăvara curge peste plai…
Pe culme soarele-și înalță firea
Trezind iarăși la viață colț de rai.
Privirile îmbracă depărtarea,
Cerul se-ntinde peste necuprins,
Spre cimitir a înverzit cărarea,
Năframe peste garduri s-au întins.
Drumuri răsar și privesc în tăcere
Către zidiri ce se pierd spre apus,
Dangăt de clopot se ‘nalță și piere
Uitând despre toate câte-ar fi spus.
.........................................................
Raze târzii cu reflexe bizare
Pâlpâind în ferestrele goale
Dorm atârnate pe umeri de zare
Visând paradisuri astrale!
vezi mai multe poezii de: CTN