Eu sunt un simplu călător
Ca valul înspumat
Și-n clipa cand ar fi să mor
Să mor nemângâiat
Neconsolat, într-un târziu
Înconjurat de-abis
Să-mi fie ochii un pustiu
Si glasul gurii stins
Lumina lunii, felinar
Poemul meu, cavou
Zâmbind, la ultimul pahar
Voi retrăi din nou
Același negre remușcări
Sinistre amintiri
Si voi pleca spre nicăieri
Sătul de amăgiri
Doar tu, iubito, numai tu
Mai înțeles cândva
De vei trăi un deja vu
Voi fi în urma ta
O umbră palidă pe cer
În nopți întunecate
Sau clipa unui gând stingher
Cu străluciri deșarte.
vezi mai multe poezii de: M Horlaci
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.