Dulce rază-a nemuririi,
Croiește-ți drum în pieptul meu !
Ridică, tainic înger,
Blestemul împietririi
Și fă-mă, suflet cald, să simt
Un suflet apropiat
De-al meu.
Căci sunt vremuri întristate
De dureri nevinovate-
Duh al plăcerii , duhul Cupid, călătorind scânteie zarea
Ocrotindu-mi marea,
Fericindu-mi gândul.
Un vuiet lin se perindă
În lacrimi de lumini argintii
Trecutul și viitorul să-l surprindă
Călăuzind nădejdea, în dansul zărilor pustii.
Oh- libertate necuprinsă,
Cât de mult ești adorată
În suflet schimbător,
De pământ totuși legată ...
Aș vrea să pot zbura ca tine,
Înger din văzduh,
Soarele și luna-n față,
În trecutu-mi doar pământ.
Dar oare mai există ea?
Ea- ce doru-mi mângâia
Ea- ce ploaia alunga
Și străfundu-mi lumina?
Cupidon străluce vise de noroc,
În raze stranii, dar senine, ce-mi aprind în suflet foc-
Iar misterul ce înveșmântă
Blânda ințelepciune sacră
Este amorul ce descântă
Viața-mi pustiită toată.
vezi mai multe poezii de: hlh98
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.