Acoperită de rouă - Ana Blandiana
Adăugat de: Gerra Orivera

Acoperită de rouă,
Ţară a frunzelor fragede,
Câte milenii încă
Nu vei obosi să te naşti?
Leagăn de nenorocire
Atât de frumos încât nimeni
Nu are timp să renunţe
La verdele tău cimitir,
Ţărână bogată în sare
Depusă din lacrimi pe care
Albii de râuri le duc
Şi le umplu cu peşti;
Şi plânsul îţi e roditor,
Mamă fără odihnă
Şi negândită, crescând
Mieii în oi spre jertfire,
Din morţi extrăgând ierburi vii
Şi din suferinţă iubire.
Pace şi linişte ţie,
Dăruitoare nebună,
Sub cerul de sânge uitat
Şi vânăt de frig, noapte bună.



vezi mai multe poezii de: Ana Blandiana




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Așa coborâm în noi ușor, ușor, spre esența noastră. Până ne-aprindem propria torță o folosim pe-a înaintașilor, mai precis reflexia ei în noi! Doar suntem plasa hristică de lumină, ne întrepătrundem nevăzut esențele........
Gerra Orivera
luni, 13 martie 2017


Viață născută din moarte
Și fericire născută din nefericire..
Ziuă născută din noapte,
Trăim pân'ajungem la dumnezeire!
Nu încetăm să ne minunăm
De ciclul frumos și grotesc
Și insistăm să continuăm
Magia iubirii de tot ce-i pământesc!

O poezie despre esența noastră! Am îndrăznit să miros parfumul din sclipirea spiritului Anei și să povestesc despre florile din spiritul meu pe care le-a înviorat! Mulțumesc, Gerra!
Ina M.
luni, 13 martie 2017