Ca și când și-ar fi pierdut frunzele
Brațele mele se clatină în vânt
Încercând să spună ceva
Într-o limbă
Pe care n-o știu prea bine;
Se clatină
Pipăind nesigure înțelesul și aerul
Speriate de arborii rămași pe țărm
Ar putea înțelege greșit.
vezi mai multe poezii de: Ana Blandiana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.