Bandajează-mi rănile naive,
Doamnă frumoasă şi bună,
Rănile prin care credinţa mi s-a scurs,
Clipă cu clipă, o lună.
Frunze uşoare ce nu mai urăsc
Şi n-or mai iubi niciodată
Aşază-mi-le compresă pe frunte,
Galbenă doamnă iertată.
Leagă-mi urechile cu foşnet de aripi
Să uit mecanicul vuiet de zbor
Şi pentru a nu mai căuta să-nţeleg
Acoperă-mi ochii uşor.
Şi lasă ploaia să curgă pe trupul
Prin care uimirea a trecut ca un plug,
Îngăduie limbilor roşii-ale ierbii
Să mă suie pe rug.
Îndură-te-apoi şi cheamă ninsoarea
Să cadă nebună, să cadă,
Labele păsărilor să-mi pună, pioase,
Cruci pe zăpadă.
vezi mai multe poezii de: Ana Blandiana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.