Am o mie de fețe:
Cu cei veseli râd,
Cu cei revoltați mă revolt,
Cu cei triști sunt tristă,
Cu femeile vorbesc despre gospodărie,
Cu poeții despre versurile lor,
Cu bolnavii sunt bolnavă și sufăr,
Cu pictorii aș putea fi pictor,
Cu inginerii aș putea fi inginer,
Cu copiii-s copil,
Cu entuziaștii exult,
Cu obosiții mă nărui,
Și din când în când,
Câte unul, exasperat, mă somează —
Dar tu? Ce ești? Cine ești?
Răspunde!
Răspund:
Am o mie de fețe,
Eu sunt cristalul.
———————————————————-
* din Revista Uniunii Scriitorilor „Steaua”, anul XVI, nr. 188, Cluj, 1965;
vezi mai multe poezii de: Ana Blandiana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.