Cireșii s-au predat cu a lor floare
și în buchete prins-au noi cercei,
Iar vara răsfoiește-abecedare
ca să învingă ai Soarelui fuscei.
Când litere se-așează-n mii de rânduri
și freamată, în zumzet, cărăbuși,
Iar, stelele lipsite de străfunduri,
îți vor cânta din bolți fără de uși,
Internele dorințe-n așteptare
ce au în suflet roi de licurici
Să-ți lumineze scrisul cu splendoare,
cu visuri ce se plimba-n trăsurici.
Voi sta și eu avid de-a ta minune
în departări ferite de priviri,
Și voi citi, captiv de pasiune,
despre un drum pavat cu absolviri.
Te voi privi, sub menghina tăcerii,
doar ascultând cum zbori spre al tău vis,
Păstrând în suflet ce-i ilot durerii:
că nu apar în noul manuscris!
Că nu voi fi, nicicând, decât cărbune,
Iar diamant n-am timp să mai devin,
Chiar de îndur o crudă presiune
Că nu mai am, cum, ție, sa mă-nchin.
Rămâne înșiruirea dintr-o strofă
Ce spune că mereu te voi iubi,
Și nu va fi, ncicând, o anastrofă
Că te-oi iubi, mereu, fără-a vorbi!
vezi mai multe poezii de: blacks
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.