Sunt doar un val de întrebări tăcute
Ce s-au desprins dintr-un secret destin
și-aduc din larg tăceri necunoscute
ce au plutit pe-un rol briliantin.
Plecat-am , dragă, de cu zori
fără să-ți dau de știre,
Pe un covor țesut din flori
zbura-voi prin gândire.
Măreață clipă, și...Măreață Faptă
v-ați aciuat în gândul meu curat
că aș putea să mă desprind de șoaptă
și să vă chem pe-un front însângerat.
Votul
Ne-nvăluie ape sărace în carte,
cu gânduri gonace aduse din larg,
Adună-te din cioburi ferecate
în praful unui basm fără eroi,
în care însăși Viața nu mai poate
să-și curățe suflarea de noroi.
Din simplitatea visului de vară
îmi voi croi caleașcă de argint,
Și-n miez de noapte, fără de ocară,
Te voi fura cu-al dorului alint.
Trăim in era nepăsării crunte,
O colectivă vină am crescut
de a tăcea când focul de sub frunte
ne lumina al visului ținut.
Păcatul meu, a ceea ce voi face,
va înveli un umăr dezgolit,
Să-i fie o acidă carapace
și plapumă să-i fie-n răsărit.
Stau amintiri pitite în trecuturi,
a unui timp ce aripi a avut,
când zborul meu-o zbatere de fluturi
ți se preda cu grad de deținut.
Cum să îți tulbur propria tăcere
în care te-ai retras fără permis
spre-a împlini o pământească vrere
de a muri țintind la Necuprins?