De ochiul zeului se sparge timpul când farisei în templu dau năvală, în glasul meu a îngheţat cuvântul şi nici un vultur nu se mai răscoală.
Nu este liber cerul, e în lanţuri, iar somnambulii ne răpesc lumina ― în noaptea când heralzii beau veninul şi târfele-n zăpezi îşi spală vina.
Şacali ce înfloriţi în trupul meu!, nu poate sângele să vă mai rabde, plecând definitiv spre empireu c-o linişte de ceaţă şi de ape; statui încremenite-n univers văd astăzi tot spectacolul luminii, şi împăraţi cu chipuri de bufoni vopsesc în negru tristul gust al pâinii.
vezi mai multe poezii de: Ancelin Roseti
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.