Ai noștri dorm în suflet cu genunea,
dar mâna cui îi mângâie prin vis,
că-n locul frunții lor de totdeauna
parcă-nfloresc petale de cais?
Un înger alb sau liniștea se-aude?
Se-mbracă-n aur noaptea și-n mister.
Abia sunându-și lanțurile crude,
se-nalță toată temnița la cer.
Stă trupul ghem, cu spaimele la pândă,
ar învia, dar încă n-are semn,
și crucea-ntinde brațe de osândă
cu umbre vechi, ce spânuzură pe lemn.
vezi mai multe poezii de: Andrei Ciurunga
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
un fior!
narcispurice
marți, 18 mai 2021