Magnetizați de ora ce mai dansează-n prag,
de spațiul ce încă mai germinează-n boabe.
suindu-ne poteca pe pagini, în zigzag,
se-mpiedică cerneala în seama de silabe.
Vom izbuti să scriem în alt mileniu, știu,
cu frageda zăpezii pe șeș caligrafie,
cum àripile dense, desferecate, scriu
elipse largi în aer de albă insomnie.
Doar uneori, cînd versul mai străveziu mi-l fac,
aud cîte-o vocală vibrînd nemodelată,
prèmatură cadență ce-a coborît în veac
dintr-o fecundă foame de-a se mai naște-odată.
vezi mai multe poezii de: Andrei Ciurunga
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.