Din tot ce am spus mai înainte,
îmi rămâne femeia care locuiește foarte departe
și foarte aproape
de puterile lutului.
Aici încep și aici sfârșesc
taina sfântă a dragostei —
lângă privirile ei cu mult mai limpezi
decât zilele mele.
Ea se află între semeni și lucruri
și-o vede numai sângele meu
cum se duce prin seara de toamnă.
Sunt foarte singur
și întru în noapte
cum aș intra intr-o sală de gheață.
vezi mai multe poezii de: Anghel Dumbrăveanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.