Ne istoviră anii cu-atâtea ceasuri mari.
Femeile plecară spre cine știe unde.
Bate un vânt, prietenii-s mai rari.
Aceste drumuri unde vor răspunde?
Aceste drumuri unde ne vor duce?
Și cine șade-n noapte strigindu-ne pe rând?
O pasăre de mâine cu aripile cruce
Se tot rotește-n gânduri de cine știe când.
Ce dragoste de toamnă încerci să mai descui?
Cadranele arată că nu mai ești ce pari.
Suntem ai amintirii? Suntem ai nimănui?
Bate un vânt prin toate, prietenii-s mai rari.
vezi mai multe poezii de: Anghel Dumbrăveanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.