în timp ce iluminați ne iubim în pustii
nu avem cum să știm că semințele își continuă zborul în insule
iar vulturul pleșuv taie peisajul cu umbră resemnat să discearnă valori absolute
cineva desenează un car de stele pentru întoarcerea noastră
cineva distribuie clorofilă de paradis bătrânilor arbori
vom închiria o mare fără corăbii
între riverane țări de iluzii
ne vom lasă jefuiți unul de altul
ca-n vremurile bune
când nu mai aveam aripi pentru nimic
și trebuia să ne luminăm odaia
cu râsul nostru de portocale rănite
a te hrăni numai cu timp viitor
a bea numai sărutări de flori scuturate
a construi deznădăjduite poduri în cer
a ne învinge numai pe noi
drumarul a strâns șoseaua pe mosorul de ceață vânzând-o în magazinul de mărunțișuri
avem tot ceea ce ne-am dorit în așteptările veacului această noapte iluminată
vezi mai multe poezii de: Anghel Dumbrăveanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.