Plecată acolo unde nu se vede
cum trece crizantema lunii pe cer,
unde nu se știe
roua privighetorii,
mirosul gutuii păstrate-n hambarul cu grâu
până cresc nămeții cât casa...
Cum să mai auzi plânsul copilului,
cum să descânți fruntea fetei bolnave,
cum să simți mișcarea de aripi
a visului
când aștepți
îndurerată și mândră?
Unde ți-e urma,
pe ce drum să-ți ies înainte?
vezi mai multe poezii de: Anghel Dumbrăveanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.