Nu se mai văd focurile jucând pe comori.
Cineva bate cuie într-o aripă albă.
Caii nopții aleargă singuri pe câmp.
O fată își piaptănă părul
și vântură gânduri,
și se tânguie sieși.
Nu mai e nimeni
pe toată întinderea goală unde aștept.
Încerc să pipăi rănile drumului,
până în piscul unei dureri
fără moarte.
Între mirări stelare
lovindu-te cu fruntea de margini.
A spera cu puterea neodihnitelor mări.
vezi mai multe poezii de: Anghel Dumbrăveanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.