...să fii singur cu tine,în doi și să-ți bată în ușă,speranța:
- ia să vedem!
- a-ți învățat mersul pe jos și înapoi și-n cabraj - precum calul cu
opritoare la ochi;
- la care peron,la ce oră - s-au îmbarcat miresme de flori, de clipe
și oameni;
- un molcom menuet este liniștea nopții - lupii, nu voiau să sfâșie
Luna, ci trăirile lor, într-o limba sălbatică;
- pentru dezghețul apelor frunții;
- drumul se încrucișează și el,cu norocul - dintr-o necesitate a
curbei,probabil;
- v-ați înălțat cu o palmă,deasupra tăcerilor - chiar dacă
aterizările, erau într-o revizie tehnică,a atitudinii lor;
- din câte poduri cu cale ferată și Jiu, numai saltul și mersul pe ape,
Doamne iartă-mi păcatul;
- a-ți împrumutat obiceiuri,trăiri - uneia, alteia;
- adunați-vă dragile mele! și trăiți,ca pe-o minune - viața! - e unică -
chiar de voi îmbrățișa peste 2 zile - 71 de ani,pardon de expresie;
- și m-am trezit! - cu zorii ce-mi întindeau aburinda cafea și creionul
- în balconul meu fermecat, ce deschide seiful clipelor în muguri,
pe rând...
vezi mai multe poezii de: maria podari
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.