Ah! Iarăși ai venit. Dar nu ca un iubit,
Ci ca un soț gelos, cu drepturi, neclintit,
În casă mi-ai intrat și mă scrutezi. Nebună
Și azi e spaima mea de-ajunul de furtună.
Mă-ntrebi ce-am săvârșit cu tine, pe vecie,
Încredințat cândva de ursitoare mie.
Te-am înșelat. Ți-am spus de zeci de ori de-atunci,
La capăt de puteri dac-ai putea s-ajungi!
Vorbești precum un mort cu ucigașul său
Și ca un demon vrei să-mi bată ceasul rău.
Mă iartă. Să iertăm, și Domnul ne-nvăța.
Se tânguie amar de sete carnea mea,
Dar sufletu-ncepu câte puțin să moară.
Țin minte doar din tot ce fuse-odinioară,
Cocorii când țipau și brunele coline…
O, cât de dulce-a fost pământul lângă tine!
1916
Traducere Medeleine Fortunescu
vezi mai multe poezii de: Anna Ahmatova