Ca pe-un leac îmi beai sufletul meu.
Ştiu, e gustu-i amar şi mă doare,
Dar nu vreau ca pe o resemnare
Să-ncalc ruga-nţelesului greu.
Cînd sfîrşi-vei să-mi spui. Nu sînt tristă,
Că e sufletu-mi lipsă în lume.
Voi pleca drum aproape, anume
Să văd prunci cum se joacă. Insistă
Trupul meu să-i sorbi clipa din ornic,
Vecinii descarcă averi în fiece joie.
Cine eşti? Frate bun sau ibovnic?
Eu nu ştiu şi să ştiu n-am nevoie.
Ce plăcut e aici şi ce bine
Trupul mort de-oboseli odihneşte..,
Iar drumeţii gîndesc despre mine:
“Despărţită-i de-o noapte, fireşte”.
Versuri tălmăcite de Traianus
vezi mai multe poezii de: Anna Ahmatova
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.